Grădinile fermecate de pe Ada Kaleh - Beta Competition
Inițiative / Experimente / Viziuni

Grădinile fermecate de pe Ada Kaleh

Descrierea proiectului

Ada Kaleh a fost o insulă pe Dunăre, situată între Serbia și România și locuită de o comunitate preponderent turcească - descendenți din ultimii străjeri ai Imperiului Otoman. Acest teritoriu, descris ca o utopie cu calitățile unei imense grădini luxuriante unde oamenii obișnuiau să traiască în armonie, a fost distrus și inundat de guvernul comunist român în 1970, lăsând în urmă elemente de memorie colectivă. Insula a inspirat povești, mituri și exagerări. Singura mărturie a acestui întreg peisaj cultural este o arhivă impresionantă de documente, imagini, relevee și scrieri. Proiectul, în ansamblul său, este o celebrare și o desfășurare în straturi a acestei arhive, formulate ca o serie de încercari de a augmenta imaginarul spațial al insulei. Este propusă o recuperare experimentală a insulei scufundate prin investigații, efort curatorial, reconstrucție grafică și intervenții arhitecturale dispersate. Aceste metodologii se aliniază cu identitatea sitului și cu intenția de a perpetua memoria sa, creând un alter-ego al insulei. Numele proiectului face referire la “Grădinile fermecate” ale lui Ferdinand Bac - o carte despre o călătorie imaginară prin 36 de gradini inspirate din proiectele sale. Acesta este punctul de pornire al “Grădinilor Fermecate de pe Ada Kaleh”, întrucât scrierile lui Bac ilustrează o legatură încă neexploatată dintre spațiul fizic și spațiul imaginar, care ajung să se potențeze reciproc. Proiectul este, pe de o parte, o colecție de reprezentări rezultate din procesarea arhivei, și pe de altă parte, o serie de intervenții în spațiul real, amplasate strategic. Odată cu distrugerea insulei, comunitatea a fost dispersată, iar obiectele sale de preț au nimerit in noi locuri-gazdă. Proiectul propune intervenții punctuale în fiecare din aceste amplasamente, folosind transplantul și interpretarea ca metode de lucru. Cunoștințele câștigate din ințelegerea profundă a insulei sunt aplicate în spațiile-gazdă. Acestea devin teritorii experimentale unde se propune o re-învățare a principiilor vernaculare (sustenabile) de amenajare a teritoriului, utilizare eficientă a solului și gestionare a apelor, care erau studiate empiric și puse în practică de comunitatea de pe Ada Kaleh de-a lungul secolelor. Proiectul investighează relevanța narațiunii și a curatoriatului artistic în transmiterea esenței culturilor periclitate. Lucrarea experimentează cu împletirea producției culturale și a proceselor de conservare culturală.

Text de prezentare a autorului

Silvia Diaconu este absolventă a Universității de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu din București și a acumulat experiență profesională atât din medii internaționale, în Danemarca și Olanda, cât și în birouri autohtone, atât ca angajat, cât și ca arhitect colaborator. Împrejurările au facut să ajungă și în domeniul cinematografic, unde a lucrat aproape un an ca asistent scenograf. Silvia a urmat apoi un program de master la Oslo School of Architecture and Design, unde a inceput să aprofundeze relația dintre artă, arhitectură și peisaj, dintre natural și artificial, sub îndrumarea lui Luis Callejas. Ca urmare, ea a devenit din ce în ce mai interesată de abordările interdisciplinare și de interconectivitate. În timpul masterului a excelat in zona arhitecturii peisajului și a primit din partea școlii mai multe distincții, din care două nominalizări la RIBA President's Medals. După absolvire, a început o serie de proiecte, colaborări și concursuri atât în țară cât și în afară.